Si minor
Si minor | |
| Gamă minoră | |
| Note | Si, Do♯, Re, Mi, Fa♯, Sol, La |
|---|---|
| Diezi | 2 |
| Gamă relativă | Re major |
| Gamă paralelă | Si major |
| Gamă dominantă | Fa diez minor |
| Gamă subdominantă | Mi minor |
Si minor este o gamă minoră bazată pe Si, compusă din Si, Do♯, Re, Mi, Fa♯, Sol și La.[1] Armura sa are doi diezi. Gama sa minoră relativă este Re major și gama sa majoră paralelă este Si major.
Gama naturală Si minor este:
Christian Friedrich Daniel Schubart (1739-1791) considera Si minor ca o tonalitate care exprimă o acceptare liniștită a destinului și o plângere foarte blândă, lucru pe care comentatorii îl consideră a fi în concordanță cu utilizarea acestei tonalități de către Bach în lucrarea sa St John Passion.[2] Compozitorul-teoretician Francesco Galeazzi (1758-1819)[3] era de opinie că si minor nu era potrivit pentru muzica de bun gust. Beethoven a etichetat o idee melodică în si minor într-unul dintre caietele sale de schițe drept o „gamă neagră”.[4]
Acorduri de grad de scară
[modificare | modificare sursă]Acordurile gradului de gamă din Si minor sunt:
- Tonic – Si minor
- Supertonic – Do♯ diminuat
- Mediant – Re major
- Subdominant – Mi minor
- Dominant – Fa♯ major
- Submediant – Sol major
- Subtonic – La major
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „B Minor Scale”. Berklee Pulse. Accesat în .
- ↑ Tusa 1993, pp. 2–3, n. 5.
- ↑ Galeazzi 1817.
- ↑ Dr. Jannie Burdeti. „Ludwig van Beethoven: Piano Sonata No. 29 in B-flat Major, Op. 106 ("Hammerklavier") - Notes on the program” (PDF). Foundation for Chinese Performing Arts. Accesat în .
