Ro-alertele, sirenele de pe blocuri și alertele lui google/android. Într-o situație de acest gen, cum au fost cele două cutremure din Venezuela, realizezi că măcar un sistem de alertare, dacă nu mai multe ar fi extrem de util. Oricât de enervante ar fi ele în restul anului. Eu una prefer să înjur ISU, decât să nu am alerte – spuneți-i spirit de autoconservare (self preservation). În Venezuela am văzut câteva clipuri cu sistemul de pe android, suficient cât să scoată câteva persoane din clădire afară. Primul lucru pe l-am făcut, mi-am verificat telefonul, pe al meu sistemul este implicit activ, după care am testat să văd ce pot face în 10-15 secunde – pot să ajung până la ușă din dormitor, deci insuficient, dar cred că aș putea stinge focul și adăposti în cel mai safe punct din apartament.
Cât privește Ro-alertele, am observat IRL (în realitate) reacțiile oamenilor, când de curând m-a prins alerta de urs în autobuz. Toată lumea a reacționat la sunet, cei fără telefon au aflat de cei cu telefon subiectul alertei, nimeni nu s-a panicat – mai puțin eu, pentru 5 secunde, că urma să cobor în stație. Ceea ce înseamnă că în altă situație, oamenii vor fi pregătiți mental.
Generația mea a prins cutremurele de la finalul anilor 80 și ceva exerciții de pregătire, la școală; părinții/bunicii l-au prins pe cel din ’77 și au frica inoculată în sistem (presupunem că și abilitățile de a reacționa adecvat, mai puțin viteza din motive de vârstă și mobilitate). Partea proastă este că ce vine după noi nu prea are habar cum arată cutremurele în realitate (mai puțin vrâncenii și gălățenii), decât din poze sau povești și cum exerciții preventive nu se mai fac, vor sta prost la automatisme și competențe (de exemplu cauți grinda sau golul, fugi sau nu pe scări în timpul cutremurului, etc.).
Ca să nu mai discutăm despre rucsacul de urgență – pe tema asta am mai văzut ceva articole, dar nu știu câtă lume pune teoria în practică. Chiar și așa, uite subiect – unde îl ții în casă? Lângă tine? Lângă ușă? Sub pat? În cămară? Ca dacă nu ajungi la el, degeaba îl ai. Pentru că vei fugi cu telefonul în mână și cu hainele de pe tine și în cazul unui cutremur nașpa, byebye apă, sanitație, curent, gaz, wifi, rețele de comunicație… și supraviețuiește maică, dacă ai cum.
Ceea ce ne aduce la subiectul pregătire. Pregătire, pregătire, pregătire. Indiferent că un eveniment cu impact catastrofal are probabilitatea de 1 la 100 de ani. Pregătire planificată și asumată (că știu că vă place termenul). După care poți să stai și în duamneajută.
Ochiometric, mi se par din ce în ce mai multe evenimentele din acestea mari, nu știu dacă este doar o chestie de percepție, din cauza globalizării informației sau începe să se sature planeta de noi.
Și acum ce face totuși statul apropo de subiectul cutremure și pregătire? No bine, statul român vrea să inventarieze clădirile, astfel încât să vadă care în ce categorie mai intră, pe o axă de la sigure la cu bulină roșie. Procesul are mai multe etape, prima fiind teoretică, de creat/actualizat hărți cu risc seismic; a doua de evaluare vizuală – aici cică procesul e întârziat, dar am văzut două anunțuri care mi-au sărit în ochi, în Brașov și capitală.
Evaluarea vizuală înseamnă voluntari instruiți trimiși pe teren să vadă clădirile în mare și să le categorisească. Cel puțin asta am priceput eu.
După care ar urma etapa trei, de evaluat clădiri cu risc seismic cu ajutorul specialiștilor – când va exista buget.
După care, logic, ar fi etapa de consolidare, pe banii cuiva (bănuiesc că al proprietarilor, posibil și cu ceva subvenții – fabulez, of course, că n-am citit nimic pe tema asta).
Cu puțin noroc, poate nu vine cutremurul înaintea evaluării, vizuale sau specializate. Pe de altă parte, o bulină pe bloc, înseamnă scăderea valorii apartamentului, nu-l mai poți vinde etc., numai bucurii. Ca să nu uităm că dacă durata de viață a blocurilor autohtone este de 50 de ani…. tot ce s-a construit înainte de 1976 este depășit moral și probabil are nevoie de renovări masive. Iar ce s-a construit în ultimii ani… no bine, n-aș vrea să mă prindă vreo mișcare telurică printre pereți cu rigips de proastă calitate.
Metodologia de evaluare vizuală rapidă a clădirilor o avem aici, pentru cei care nu știu ce să mai citească în timpul liber și pentru mine când am timp, că nu am reușit să trec mai departe de cuprins, lol.
Și acum întrebarea de 3 puncte: punem sau nu o sticlă de votcă în rucsacul de intervenție (dacă da, de ce/ dacă nu, de ce)?