Arvit


Arvit, Tefilat Arvit sau Maariv (în ebraică:ערבית sau מעריב) este una din cele trei rugăciuni zilnice în iudaism, fiind rugăciunea de seară sau serviciul divin de seară . Ea are loc după apariția pe cer a primelor trei stele („Tzet hakohavim” = Ieșirea stelelor). Ea consistă din două părți: rugăciunea Shemá și binecuvântările care o însoțesc, și rugăciunea Shmoná esré. Spre deosebire de celelalte două rugăciuni ale zilei, noaptea cantorul (shliah tzibur sau hazan) nu repetă rugăciunea Shmoná esré.
Numele
[modificare | modificare sursă]Arvit este un substantiv verbal însemnând „începutul nopții”, provenind din cuvântul ebraic erev ערב - care înseamnă seară. Maariv este o conversie verbală însemnând „a însera, a aduce seara".Ea apare la sfârșitul primei binecuvântări din cadrul rugăciunii Maariv sau Arvit. אֱלהֵינוּ מֶלֶךְ הָעולָם. אֲשֶׁר בִּדְבָרו מַעֲרִיב עֲרָבִים. (Dumnezeul nostru, regele lumii, care prin vorba sa aduce serile. (maariv aravim)
Originile
[modificare | modificare sursă]Arvit sau Maariv corespunde practicilor de seară din Templul din Ierusalim. Asemănător cu rugăciunea de dimineată - shahrit - și cea numită minhá, rugăciunea arvit s-a înjghebat în anii celui de-al Doilea Templu din Ierusalim și a continuat să se practice în Epoca Mișnei și a Talmudului. Deși noaptea nu se făceau sacrificii, orice parte de animal care nu a fost arsă în timpul zilei putea fi oferită noaptea. Deoarece aceasta nu era întotdeauna necesar, rugăciunea de seară a fost si ea declarată opțională. Tradiția atribuie începuturile rugăciunii de seară patriarhului Iacob.[1]. În Baraita dedicată legăturii dintre rugăciuni și ofrandele în templu, este amintit sacrificiul de dimineață și rugăciunea de dimineata (shahrit) și sacrificiul de amiază și rugăciunea de amiază (minhá), dar seara și noaptea nu erau prevăzute sacrificii. În schimb se puteau arde părți rămase din animalele arse ziua. Seara începea prin apariția primelor trei stele pe cer sau douăzeci minute înainte de apusul soarelui.
Obligatorie sau opțională
[modificare | modificare sursă]Spre deosebire de rugăciunile de dimineață și amiază, obligativitatea rostirii rugăciunii Amidá seara a fost controversată în epoca Mișnei si a Talmudului. De pildă, Rabi Yehoshua o considera opțională, pe când Raban Gamliel o considera obligatorie. În urma acestei discordii, Raban Gamliel a fost înlăturat de la președintia Sanhedrinului (nessiut) și înlocuit cu Rabi Elazar ben Azaria. Dintre Amoraim, Raba a decis că era vorba de o datorie opțională. Învățații au scris că este vorba de o datină (minhag Israel) și anume obligatorie. Ea nu are aceeași obligativitate legală ca rugăciunea de dimineață și de amiază, dar ea a intrat ca datină permanentă și obligatorie în toate comunitățile evreiești.
Cursul rugăciunii
[modificare | modificare sursă]
- Lectura unor versete de psalmi sau a unor psalmi întregi (în unele obști și în zilele de Hol Hamoed)
- Shema Israel, precedată și urmată de două binecuvântări (Hamaariv aravim și Ahavat olam - înainte, iar Emet veemuná și Hashkivenu - după aceea)
- Amida sau Shmona esre
- Lectura psalmului 121 (într-o parte din comunități)
- Aleinu leshabeakh
- Serviciul se termină cu Kadishul orfanilor.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Berahot (Talmud) 26b:5