Sari la conținut

BDSM

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
BDSM
Aspecte principale
B&D, B/D sau BDBondage și Disciplină
D&s, D/s sau DsDominare și supunere
S&M, S/M sau SMSadism și masochism
Roluri
Top / DominantPartenerul care controlează sau inițiază activitatea
Bottom / SubmisivPartenerul care primește acțiunea sau este controlat
SwitchPersoană care alternează între cele două roluri
Image
Reprezentarea grafică a acronimului BDSM

BDSM este un termen umbrelă ce cuprinde o varietate de practici și dinamici interpersonale, adesea cu caracter erotic, care includ bondage-ul, disciplina, dominanța și supunerea, precum și sadomasochismul. Datorită diversității acestor practici, includerea în comunitatea sau subcultura BDSM se bazează în mare măsură pe autoidentificare și pe asumarea unei experiențe comune de explorare a sexualității non-normative.

Acronimul BDSM a fost înregistrat pentru prima dată într-un mesaj pe Usenet în anul 1991[1] și este interpretat ca o combinație a abrevierilor:

  • B/D (Bondage & Discipline — Bondage și Disciplină)
  • D/s (Dominance & submission — Dominare și supunere)
  • S/M (Sadism & Masochism — Sadism și Masochism)

În prezent, termenul acoperă nu doar activități sexuale, ci și forme complexe de relaționare și subculturi distincte. Comunitățile BDSM sunt, de regulă, incluzive, primind persoane cu diverse preferințe, de la entuziaști ai fetișului pentru latex și jocuri de rol animaliere, până la persoane interesate de modificări corporale sau cross-dressing.

Activitățile BDSM sunt caracterizate prin adoptarea unor roluri complementare bazate pe o inegalitate de putere negociată, motiv pentru care consimțământul informat este pilonul central al acestor practici.

  • Dominantul (Dom) și Supusul (Sub) sunt termeni care descriu controlul psihologic și ierarhia mentală.
  • Top și Bottom descriu rolurile fizice: „top-ul” este cel care execută acțiunea, iar „bottom-ul” este cel care o primește.

Aceste roluri nu sunt întotdeauna suprapuse perfect; de exemplu, un „bottom” poate primi o pedeapsă corporală într-un context pur senzorial, fără a exista o dinamică de dominare psihologică profundă. Femeile dominante folosesc adesea termeni specifici precum „Domme” sau „Dominatrix”. Persoanele care alternează între aceste roluri sunt cunoscute sub denumirea de switches. Definiția exactă a acestor identități rămâne un subiect de dezbatere continuă în cadrul comunității.[2]

Fundamentele BDSM

[modificare | modificare sursă]
Image
Un bărbat încătușat și legat la ochi
Image
Un bărbat cu căluș în gură și clame pentru sfârcuri

"BDSM" este un termen umbrelă pentru anumite tipuri de comportamente erotice între adulți consenzuali, cuprinzând diverse subculturi. Termenii pentru roluri variază semnificativ în cadrul acestor subculturi. "Top" și "dominant" sunt termeni larg utilizați pentru partenerii din relație sau activitate care sunt participanții fizic activi sau care dețin controlul în dinamica respectivă. "Bottom" și "supus" sunt utilizați pentru partenerii care sunt participanții fizic receptivi sau controlați. Interacțiunea dintre „tops” și „bottoms” — în care controlul fizic sau mental al celui „bottom” este predat celui „top” — este cunoscută sub denumirea de „schimb de putere” (power exchange), indiferent dacă este vorba despre o singură întâlnire sau o relație pe termen lung.[3]

Acțiunile BDSM au loc adesea într-un interval de timp specific convenit de ambele părți, denumit „joc”, „scenă” sau „sesiune”. Participanții se bucură de aceste activități, chiar dacă multe dintre practici — cum ar fi provocarea durerii, umilirea erotică sau restricționarea fizică — ar fi neplăcute în alte circumstanțe. Activitatea sexuală explicită, cum ar fi penetrarea, poate avea loc în cadrul unei sesiuni, dar nu este esențială.[4]

Din motive legale, astfel de interacțiuni sexuale explicite sunt rareori observate în spațiile publice de joc și uneori sunt interzise prin regulamentul petrecerii sau al spațiului respectiv. Indiferent dacă este vorba despre un „spațiu de joc” public — care poate fi o petrecere organizată într-un local special sau o „zonă” de joc într-un club de noapte — parametrii permisiunilor pot varia. Unele locații impun purtarea lenjeriei intime (sau a acoperitoarelor pentru sfârcuri), în timp ce altele permit nuditate completă și acte sexuale explicite.[3]

Principiile fundamentale ale BDSM cer ca acesta să fie practicat cu consimțământul informat al tuturor părților implicate. Începând cu anii 1980, mulți practicanți au adoptat motto-ul "safe, sane and consensual" ("SSC" — sigur, lucid și consensual), ceea ce înseamnă că activitățile sunt sigure, participanții au discernământul necesar pentru a consimți și toți își dau acordul voluntar.[5] Consensul reciproc stabilește o distincție legală și etică clară între BDSM și infracțiuni precum agresiunea sexuală sau violența domestică.[6]

Image
Flogging (biciuire) la nivelul feselor.

Unii practicanți preferă un cod de comportament diferit de SSC, cunoscut sub numele de „risk-aware consensual kink” (RACK). Acest model pune accent pe responsabilitatea individuală și pe consimțământul informat asupra riscurilor asumate. Susținătorii RACK argumentează că termenul „sigur” din SSC poate fi înșelător, deoarece nicio activitate nu este lipsită de riscuri, și că educarea despre pericole este esențială. Aceștia compară jocurile BDSM cu risc ridicat (sau „edgeplay”) cu sporturile extreme, unde practicanții trebuie să se informeze și să se antreneze pentru a diminua pericolele, în loc să pretindă că acestea nu există. RACK se concentrează mai mult pe conștientizare și pe negocierea riscului decât pe respectarea unor standarde universale de „siguranță”.[7]

Consimțământul și acordul pentru o situație sadomasochistă pot fi oferite doar de persoanele care pot evalua rezultatele potențiale. Pentru un consimțământ valid, participanții trebuie să aibă la îndemână informațiile relevante (limitele scenei, riscurile, utilizarea unui cuvânt de siguranță etc.) și capacitatea mentală de a judeca situația. Aceste înțelegeri sunt uneori rezumate într-un „contract” scris, care stabilește ce este permis și ce nu.[8]

Jocurile BDSM sunt structurate astfel încât partenerul să poată retrage consimțământul în orice moment, de exemplu prin utilizarea unui „cuvânt de siguranță” (safeword) convenit anterior.[9] Dacă vorbirea este restricționată, se poate folosi un „semnal de siguranță” (cum ar fi scăparea unui obiect din mână). Ignorarea unui cuvânt de siguranță este considerată o abatere gravă și poate constitui o infracțiune,[9] deoarece semnifică revocarea explicită a consimțământului. În relațiile stabile, pot exista și cuvinte de avertizare (ex: „galben” pentru a încetini intensitatea) distincte de cele de oprire totală („roșu”).

Terminologie și subtipuri

[modificare | modificare sursă]
Image
Un „rigger” (persoana care leagă) face o demonstrație publică de bondage cu frânghie la BoundCon 2015. Tehnica folosită este „Ushiro Takatekote” (legarea în cutie), o metodă de imobilizare a mâinilor și breast bondage (legarea sânilor).[10]

Inițialele BDSM provin de la:[11]

Acești termeni au înlocuit vechea denumire de „sadomasochism” deoarece acoperă o gamă mai largă de activități și se concentrează pe dinamica rolurilor, nu doar pe durere.[11] Preferințele individuale se pot suprapune între aceste domenii.

Sub acronimul BDSM sunt incluse și diverse dinamici psihologice:

Termenul „bondage” descrie practica restricționării fizice, de obicei cu conotație sexuală.[12] Deși este o parte centrală a BDSM, uneori bondage-ul este tratat ca o disciplină de sine stătătoare.[13] Bondage-ul implică imobilizarea partenerului folosind cătușe, frânghii sau dispozitive precum Crucea Sf. Andrei sau spreader bars (bare de separare).[14]

Termenul „disciplină” se referă la controlul comportamental prin reguli și pedepse. Acestea pot fi fizice (lovirea cu bastonul), psihologice (umilirea) sau pot implica pierderea libertății (izolarea). Un aspect important este antrenamentul structurat al partenerului submisiv.[15]

Dominarea și supunerea (D/s) reprezintă un set de ritualuri legate de transferul de control între persoane într-un context erotic sau de stil de viață. Aceasta explorează latura mentală a BDSM-ului și poate fi prezentă și în relații care nu implică neapărat elemente fizice de sadomasochism.[16]

Image
Strappado realizat cu frânghie și bară de separare. Această practică are un efect intens de imobilizare.

Contractele BDSM sunt adesea redactate pentru a documenta consimțământul formal și limitele relației. Scopul lor este de a încuraja negocierea prealabilă, deși nu au valoare juridică. Ele sunt însă obligatorii din punct de vedere etic în cadrul comunității, iar încălcarea lor poate duce la pierderea respectului social în rândul membrilor acesteia.

În general, participanții la BDSM depun eforturi mai mari de negociere și învățare a măsurilor de siguranță comparativ cu relațiile convenționale.[17]

În dinamica D/s, dominantul este „top”, iar supusul este „bottom”. În S/M, sadistul este de obicei „top”, iar masochistul este „bottom”, deși aceste roluri pot fi interschimbabile sau complexe (de exemplu, un dominant care se bucură de masochism).

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Termenul sadomasochism provine de la „sadism” și „masochism”, însă înțelesul lor în BDSM diferă de cel din psihologia clinică, unde adesea implică suferință patologică sau lipsa consimțământului.[18] Sadomasochismul se referă la schimbul de durere fizică sau emoțională. Sadismul descrie plăcerea derivată din provocarea durerii sau umilinței, în timp ce masochismul reprezintă plăcerea de a le primi, totul într-un cadru consensual.[3] Scenele de acest tip pot părea extreme pentru observatorii externi, dar nu trebuie confundate cu violența reală sau cu accidentele.

Image
Portretul lui Marquis de Sade de Charles-Amédée-Philippe van Loo (1761)

Numele provin de la Marquis de Sade și Leopold von Sacher-Masoch. Deși aceștia au dat numele termenilor, scrierile lui de Sade nu respectă standardele moderne de consimțământ informat.[19] În secolul al XIX-lea, termeni precum „perversiune” au început să fie folosiți medical. Psihiatrul Richard von Krafft-Ebing a introdus oficial termenii în comunitatea medicală în 1890.[20]

În 1905, Sigmund Freud a descris aceste comportamente ca fiind rezultate ale unei dezvoltări psihice deficitare, viziune ce a predominat decenii la rând. Termenul compus „sado-masochism” a fost utilizat prima dată de Isidor Isaak Sadger în 1913.[21]

Spre sfârșitul secolului XX, activiștii BDSM au respins aceste modele clinice bazate pe psihopatologie, argumentând că observațiile lui Freud și Krafft-Ebing se limitau la pacienți cu tulburări psihice.[22] Comunitatea modernă a adoptat acronimul „BDSM” tocmai pentru a se distanța de conotațiile patologice ale vechii terminologii „S&M”.

Aspecte comportamentale și fiziologice

[modificare | modificare sursă]
Image
BDSM este adesea înțeles greșit ca fiind „totul despre durere”.[23] Această ilustrație din 1921 este o reprezentare a dominării masculine și a supunerii feminine.

BDSM este adesea înțeles greșit ca fiind „totul despre durere”.[23] Freud a fost contrariat de complexitatea faptului că practicanții BDSM se implică în acțiuni care par autodistructive sau dureroase.[24] În realitate, practicanții sunt preocupați în primul rând de dinamica puterii, umilire și plăcere.[23] Aspectele D/s (Dominare și supunere) și B/D (Bondage și Disciplină) pot să nu includă deloc durere fizică, concentrându-se exclusiv pe senzațiile psihologice și emoționale.[23]

Dintre cele trei categorii ale BDSM, doar sadomasochismul implică în mod specific durerea, dar și în acest caz, aceasta este de obicei un mijloc pentru atingerea unui scop — un vehicul pentru sentimente de umilire, dominanță sau eliberare.[25] În psihologia clasică, acest aspect era considerat un comportament deviant atunci când provocarea sau experimentarea durerii devenea sursa principală de plăcere sexuală.[26] În cazuri extreme, obsesia pentru acest tip de plăcere poate duce la obiectificarea partenerului, privit doar ca un mijloc de satisfacție.[27]

Dominanța și supunerea reprezintă o experiență mentală complet diferită și nu sunt întotdeauna asociate cu durerea fizică. Multe activități se bazează strict pe schimbul de control.[23] În timpul acestor activități, participanții pot experimenta un flux de endorfină comparabil cu „euforia alergătorului” sau cu starea de bine de după orgasm.[28]

Starea mentală de transă indusă de joc este numită „subspace” pentru partenerul supus și „topspace” (sau domspace) pentru cel dominant. Unii folosesc termenul de „tensiune corporală” pentru a descrie senzația fiziologică.[29] Experiența de algolagnie (plăcerea prin durere) este importantă, dar nu reprezintă singura motivație. Filosoful Edmund Burke a numit senzația de plăcere derivată din durere „sublimă”.[30] Studiile arată că cuplurile implicate în BDSM consensual prezintă schimbări hormonale care indică o scădere a stresului și o întărire a legăturii emoționale.[31]

Există și practicanți care participă la sesiuni fără a primi o satisfacție fizică personală (adesea numiți „service tops”), făcând acest lucru pentru a satisface nevoile sau fetișurile partenerului. Dominatorii profesioniști oferă aceste servicii contra cost, în timp ce amatorii o fac din altruism erotizat față de partener.

În cadrul sesiunilor, partenerul dominant poate folosi tehnici precum: ciupitul, mușcatul, zgâriatul, spanking-ul, electrostimularea, biciul, picăturile de ceară fierbinte, cuburile de gheață sau roata Wartenberg.[32] Se pot folosi cătușe, frânghii sau lanțuri. Obiectele de zi cu zi, precum clești de rufe, linguri din lemn sau folie de plastic, sunt adesea adaptate pentru joc.[33] O sesiune reușită depinde de competența celui care conduce jocul („top”) și de deschiderea mentală a celui care primește („bottom”). Încrederea reciprocă este esențială pentru atingerea mentalității comune.[34]

Tipuri de joc

[modificare | modificare sursă]
Image
Umilire: O persoană supusă într-o cușcă la Folsom Street Fair, prezentând urme de lovituri pe corp.

Următoarele sunt câteva dintre tipurile de joc întâlnite în BDSM:

Siguranță

[modificare | modificare sursă]
Image
O persoană în suspensie la BoundCon, 2013. Deoarece submisivul este expus riscului de accidentare, monitorizarea constantă este vitală.

Pe lângă protecția sexuală, sesiunile BDSM necesită măsuri de siguranță specifice.[9] Negocierea prealabilă este obligatorie, stabilind ce activități sunt acceptate („hard limits” - limite absolute) și care sunt dorite. Întâlnirile spontane în cluburi pot avea negocieri mai scurte, dar monitorizate.[35] Elementul central al siguranței este stabilirea unui cuvânt de siguranță (safeword), care permite oprirea imediată a jocului.[36]

Cuvintele de siguranță trebuie să fie distincte de limbajul folosit în timpul jocului de rol. Termeni precum „nu” sau „oprește” pot face parte din scenariul de „non-consens simulat”, motiv pentru care se folosesc cuvinte neutre (ex: „Portocală”).

„Sistemul semaforului” (Traffic Light System - TLS) este cel mai popular:

  • Roșu: Oprește imediat orice activitate.
  • Galben: Încetinește, intensitatea se apropie de limită.
  • Verde: Totul este în regulă, se poate continua sau crește intensitatea.[37]

În cluburi, există monitori specializați, numiți „Dungeon Monitors” (DM), care supraveghează siguranța participanților.

Practicanții trebuie să aibă cunoștințe de anatomie și fizică pentru a evita vătămările grave (leziuni ale nervilor, cicatrici permanente). Utilizarea corectă a instrumentelor (floggers, biciuri) necesită precizie motorie.[38] Deși riscurile există, studiile arată că incidentele care necesită asistență medicală nu sunt mai frecvente în BDSM decât în sporturi precum boxul sau fotbalul.[39]

Este esențială identificarea „squick”-urilor (reacții de dezgust visceral) sau a declanșatoarelor psihologice (*triggers*) pentru a evita traumele involuntare. După sesiune, participanții practică „aftercare” (îngrijire post-sesiune). Aceasta include reconectarea emoțională, hidratarea și calmarea organismului după stresul fizic și hormonal al scenei.[40]

Aspecte sociale

[modificare | modificare sursă]

Roluri

[modificare | modificare sursă]
Top și bottom
Image
Image
Stânga: O zgardă tipică, cu inel pentru atașarea unei lese. Astfel de coliere sunt purtate de supuși ca simbol al apartenenței față de stăpânul sau stăpâna lor. Dreapta: Inelul lui O, purtat pe deget.

La un capăt al spectrului se află cei care sunt indiferenți sau chiar resping stimularea fizică, concentrându-se pe aspectul mental. La celălalt capăt se află cei care se bucură de disciplină și umilire erotică, dar nu doresc să fie subordonați total persoanei care le aplică aceste practici. De obicei, partenerul receptiv (bottom) este cel care specifică condițiile de bază ale sesiunii și oferă instrucțiuni în procesul de negociere, în timp ce partenerul dominant respectă aceste orientări. Alți parteneri receptivi, numiți adesea „brats” (copii răi), încearcă să provoace pedepse din partea dominantului prin sfidare sau un comportament obraznic. Totuși, în comunitatea BDSM există o „școală” puristă care consideră că astfel de comportamente sunt grosolane sau chiar incompatibile cu standardele unei dinamici BDSM autentice.[41]

Tipuri de relații

[modificare | modificare sursă]
Jocul (Play)

Practicanții BDSM consideră adesea activitatea lor ca fiind un joc de rol și folosesc termenii „joc” sau „a te juca” pentru a descrie asumarea rolurilor respective. O sesiune desfășurată într-o perioadă determinată este numită „scenă”. În relațiile personale, se folosește frecvent termenul „kink play” pentru a desemna activitățile BDSM.

Relații pe termen lung

Primele scrieri despre BDSM abordau rar relațiile de lungă durată, sugerând că dinamica de tip „joc” este sustenabilă doar pe termen scurt. În prezent, însă, literatura de specialitate și comunitatea pun un accent major pe parteneriatele de lungă durată.

Un studiu din 2003 a demonstrat existența „relațiilor funcționale de calitate” în rândul practicanților BDSM, indiferent de gen.[42] Respondenții au afirmat că orientarea BDSM face parte din identitatea lor, dar au arătat flexibilitate în adaptarea intereselor cu partenerul.[43] Potrivirea perfectă a gusturilor este rară, majoritatea cuplurilor fiind nevoite să își ajusteze sau să își suprime anumite dorințe pentru a menține armonia. Activitățile BDSM sunt raportate ca având beneficii precum „consolidarea cuplului, eliberarea stresului și căutări spirituale”.[44] Cea mai frecventă problemă raportată a fost lipsa timpului pentru „a intra în rol”, motiv pentru care mulți au adoptat un stil de viață (BDSM lifestyle) în care rolurile sunt prezente pe parcursul întregii zile.[45]

Studiul a subliniat că relațiile de succes se bazează pe o „dezvăluire timpurie și detaliată” a fetișurilor și pe o comunicare sporită, adesea mai intensă decât în relațiile tradiționale.[46] Schimbul de putere servește deseori unor scopuri dincolo de satisfacția sexuală, cum ar fi sentimentul de a fi îngrijit și formarea unei legături speciale.[47]

Servicii profesionale

O dominatoare profesională (dominatrix) sau un dominant profesional (pro-dom) oferă servicii de bondage, disciplină și dominare în schimbul unei remunerații. În afara contextului profesional, termenul „dominatrix” este rar folosit, preferându-se „domme” sau „dominantă”. Există și supuși profesionali (pro-subs), deși aceștia sunt mai rar întâlniți.[48]

Scena BDSM

[modificare | modificare sursă]

Termenul „scenă” se poate referi atât la o activitate BDSM specifică, cât și la contextul în care aceasta are loc.[49] Locul fizic este numit de obicei „dungeon” (temniță), „playspace” sau club. De asemenea, prin „Scena” (The Scene) se înțelege întreaga comunitate de practicanți la nivel local sau global.

O scenă BDSM poate avea loc în privat, incluzând uneori aranjamente domestice precum servitutea sau o relație stăpân/sclav integrată în stilul de viață cotidian. În cadru public (cluburi sau petreceri), scenele pot fi vizionate de alți participanți, oferind satisfacție exibiționiștilor sau voyerilor, dar și un plus de siguranță prin prezența martorilor.[50]

Etichetă

[modificare | modificare sursă]

În cadrul evenimentelor BDSM se aplică reguli stricte de etichetă: nu atingi persoanele sau obiectele (jucăriile) altora fără permisiune și respecți codul vestimentar.[51] Majoritatea cluburilor interzic drogurile, consumul excesiv de alcool, utilizarea telefoanelor mobile și fotografierea fără acord explicit.[52] Totul se bazează pe principiul „safe, sane and consensual”.

Petreceri și cluburi

[modificare | modificare sursă]

Petrecerile BDSM (play parties) permit socializarea și jocul într-o atmosferă controlată. Acestea au adesea coduri vestimentare (latex, piele, vinil) pentru a menține o atmosferă coerentă și a proteja intimitatea comunității.[53]

Multe locații oferă echipamente voluminoase care nu sunt disponibile acasă: cruci Sf. Andrei, bănci de spanking sau cuști. Evenimentele publice reduc și problema zgomotului, care ar putea deranja vecinii în mediul domestic. Actul sexual propriu-zis nu este întotdeauna permis, accentul fiind pus pe dinamica BDSM.

Evenimente majore precum Folsom Street Fair din San Francisco sau târgul Venus din Berlin atrag mii de participanți anual. Există și întâlniri informale de socializare, numite „munch-uri”, unde practicanții se întâlnesc în haine civile în locuri publice (restaurante, cafenele) pentru a discuta fără a „juca”.

BDSM-ul este o practică sexuală bazată pe consens și plăcere reciprocă, fără intenția de a cauza vătămări psihice sau fizice neconsimțite; acesta este distinct de parafiliile clinice, precum sadismul sexual patologic, care pot implica riscuri grave sau lipsa acordului partenerului.```

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Baldwin, Guy. Ties That Bind: SM/Leather/Fetish Erotic Style: Issues, Communication, and Advice, Daedalus Publishing, 1993. ISBN 978-1-881943-09-9.
  • Barker, Meg; Iantaffi, A.; Gupta, C. (). „Kinky clients, kinky counselling? The challenges and potentials of BDSM” (PDF). Open Research Online. Routledge. Accesat în . 
  • Brame, Gloria G., Brame, William D., and Jacobs, Jon. Different Loving: An Exploration of the World of Sexual Dominance and Submission Villard Books, New York, 1993. ISBN 978-0-679-40873-4
  • Brame, Gloria. Come Hither: A Commonsense Guide To Kinky Sex, Fireside, 2000. ISBN 978-0-684-85462-5.
  • Califia, Pat. Sensuous Magic. New York, Masquerade Books, 1993. ISBN 978-1-56333-131-2
  • Cutler, Bert (). „Partner selection, power dynamics, and sexual bargaining in self-defined BDSM couples”. San Francisco: The Institute for Advanced Study of Human Sexuality. 
  • Dollie Llama. Diary of an S&M Romance., PEEP! Press (California), 2006, ISBN 978-0-9705392-5-0
  • Henkin, Wiliiam A., Sybil Holiday. Consensual Sadomasochism: How to Talk About It and How to Do It Safely, Daedalus Publishing, 1996. ISBN 978-1-881943-12-9.
  • Janus, Samuel S., and Janus, Cynthia L. The Janus Report on Sexual Behavior, John Wiley & Sons, 1994. ISBN 978-0-471-01614-4
  • Masters, Peter. This Curious Human Phenomenon: An Exploration of Some Uncommonly Explored Aspects of BDSM. The Nazca Plains Corporation, 2008. ISBN 978-1-934625-68-2
  • Phillips, Anita. A Defence of Masochism, Faber and Faber, New edition 1999. ISBN 978-0-571-19697-5
  • Newmahr, Staci (2011). Playing on the Edge: Sadomasochism, Risk and Intimacy. Bloomington: Indiana University Press. ISBN 0-253-22285-0.
  • Nomis, Anne O (2013) The History & Arts of the Dominatrix Mary Egan Publishing & Anna Nomis Ltd, UK. ISBN 978-0-9927010-0-0
  • Rinella, Jack. The Complete Slave: Creating and Living an Erotic Dominant/submissive Lifestyle, Daedalus Publishing, 2002. ISBN 978-1-881943-13-6.
  • Saez, Fernando y Viñuales, Olga, Armarios de Cuero, Ed. Bellaterra, 2007. ISBN 978-84-7290-345-6
  • Larry Townsend. Leatherman's Handbook First edition 1972 (This was the first book to publicize BDSM to the general public—it was a paperback book widely available on newsstands and at bookstores throughout the United States.)
  • Wiseman, Jay. SM 101: A Realistic Introduction, (1st ed, 1992), 2nd ed – Greenery Press, 2000. ISBN 978-0-9639763-8-3

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de BDSM
  1. ↑ „BDSM n. (in entry B, n.)”. Oxford English Dictionary Online.
  2. ↑ Grau, Johnson (). „What do B&D, S&M, D&S, "top", "bottom" mean”. Leather Roses.
  3. 1 2 3 „Dictionary of BDSM Terms”. Arhivat din original la . Accesat în .
  4. ↑ Miller, Phillip; Devon, Molly; Granzig, William A. (). Screw the Roses, Send Me the Thorns: The Romance and Sexual Sorcery of SadomasochismAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Mystic Rose Books. p. 55. ISBN 978-0-9645960-0-9.
  5. ↑ Bill Henkin, Sybil Holiday: Consensual Sadomasochism : How to Talk About It and How to Do It Safely, page 64, Publisher: Daedalus Publishing Company 2006, ISBN: 978-1-881943-12-9
  6. ↑ „VICSS / Difference between Abuse and Power Exchange by the NLA, Dutch SM Media Information Center and Powerrotics”. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ „Rack vs. SSC”. Within Reality. . Arhivat din original la . Accesat în .
  8. ↑ Dossie Easton, Janet W. Hardy: The New Topping Book, Greenery Press (CA) 2002, ISBN: 978-1-890159-36-8
  9. 1 2 3 Wiseman, Jay (). SM 101: A Realistic Introduction. California: Greenery Press. ISBN 978-0-9639763-8-3.
  10. ↑ „The Restrained Elegance lexicon of slavegirl bondage poses and positions”. www.restrainedelegance.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. 1 2 Philosophizing About Sex Arhivat în , la Wayback Machine., PT 244
  12. ↑ Matthias T. J. Grimme: Das Bondage-Handbuch. Anleitung zum erotischen Fesseln. Charon-Verlag, Hamburg 1999, ISBN: 978-3-931406-16-5. (German)
  13. ↑ Lee "Bridgett" Harrington: Shibari You Can Use: Japanese Rope Bondage and Erotic Macramé, Mystic Productions 2007, ISBN: 978-0-615-14490-0.
  14. ↑ Wiseman, Jay (). Jay Wiseman's Erotic Bondage Handbook. CA: Greenery Press. ISBN 978-1-890159-13-9.
  15. ↑ Bill Henkin, Sybil Holiday: Consensual Sadomasochism: How to Talk About It and How to Do It Safely, page 71, Daedalus Publishing Company, 1996, ISBN: 978-1-881943-12-9.
  16. ↑ „Face to face: Dominatrix and submissive”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ Wiseman, Jay. „Negotiation and Negotiation Forms”. Arhivat din original la . Accesat în .
  18. ↑ McGreal, Scott A. (). „BDSM, Personality and Mental Health”. Psychology Today. Arhivat din original la . Accesat în .
  19. ↑ cp: Marquis de Sade: The 120 Days of Sodom, Pbl. ReadHowYouWant (1 December 2006), ISBN: 978-1-4250-3448-1, pages 407–409
  20. ↑ Details describing the development of the theoretical construct "perversion" by Krafft-Ebing and his relation to this terms, see Andrea Beckmann, Journal of Criminal Justice and Popular Culture, 2001; 8(#2) 66–95 online at Deconstructing Myths Arhivat în , la Wayback Machine.
  21. ↑ Isidor Isaak Sadger: "Über den sado-masochistischen Komplex" in: Jahrbuch für psychoanalytische und psychopathologische Forschungen, Bd. 5, 1913, S. 157–232 (German)
  22. ↑ Krueger & Kaplan 2001, p. 393: "The DSM nomenclature referring to sexual psychopathology has been criticized as being vague and not having undergone DSM field trials." (Note: "DSM" here is not related to "BDSM".)
  23. 1 2 3 4 5 Barker, Iantaffi & Gupta 2007, p. 13.
  24. ↑ Weiner, Irving B.; Craighead, W. Edward (). The Corsini Encyclopedia of Psychology, Fourth Edition Volume 4. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons. p. 1488. ISBN 9780470170243.
  25. ↑ „Sadomasochism | Definition, Behaviors, Pathologization, & Facts | Britannica”. www.britannica.com (în engleză). Accesat în .
  26. ↑ Davies, Janet L.; Janosik, Ellen Hastings (). Mental Health and Psychiatric Nursing: A Caring Approach (în engleză). Boston, MA: Jones & Bartlett Learning. pp. 390. ISBN 0867204427.
  27. ↑ Craighead, W. Edward; Nemeroff, Charles B. (). The Concise Corsini Encyclopedia of Psychology and Behavioral Science. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons. p. 562. ISBN 0471220361.
  28. ↑ Goldberg, Jeff (1988). Anatomy of a Scientific Discovery. Bantam Books, 1988. ISBN: 978-0-553-34631-2
  29. ↑ Fries, DS (2002). "Opioid Analgesics". In Williams DA, Lemke TL. Foye's Principles of Medicinal Chemistry (5th ed.). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. ISBN: 978-0-683-30737-5
  30. ↑ Burke, Edmund (). On Taste: On the Sublime and Beautiful.. P. F. Collier & Son.
  31. ↑ Sagarin, BradJ.; Cutler, Bert (). „Hormonal Changes and Couple Bonding in Consensual Sadomasochistic Activity”. Archives of Sexual Behavior. 38 (#2): 186–200.
  32. ↑ William Brame, Gloria Brame: Different Loving: The World of Sexual Dominance and Submission, Villard, 1996, ISBN: 978-0-679-76956-9
  33. ↑ Claudia Varrin: The Art Of Sensual Female Dominance, Citadel, 2000, ISBN: 978-0-8065-2089-6
  34. ↑ John Warren, PhD: The Loving Dominant, Greenery Press (CA), 2nd rev. ed.
  35. ↑ David Stein: S/M's Copernican Revolution...
  36. ↑ Deborah Cameron, Don Kulick: Language and Sexuality, Cambridge University Press 2003
  37. ↑ Tristan Taormino: The Ultimate Guide to Kink, page 26, 2012
  38. ↑ Joseph W. Bean: Flogging, Greenery Press (CA), 2000
  39. ↑ Barker, Iantaffi & Gupta 2007, p. 6.
  40. ↑ Zane, Zachary (). „What Is Sexual Aftercare, and Why Is It So Important?”.
  41. ↑ lunaKM. „5 Ways to Recognize Topping from the Bottom”. Accesat în .
  42. ↑ Cutler 2003, p. 99.
  43. ↑ Cutler 2003, p. 102.
  44. ↑ Cutler 2003, p. 103.
  45. ↑ Cutler 2003, p. 104.
  46. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "autogenerated3"
  47. ↑ Cutler 2003, p. 110.
  48. ↑ „Directory of Professional Submissives”. Accesat în .
  49. ↑ „BDSM Glossary”. Xeromag.
  50. ↑ „Definition of Terms”. Accesat în .
  51. ↑ „Basics of Dungeon Etiquette”.
  52. ↑ „Rascal's Club Rules”. Arhivat din original la . Accesat în .
  53. ↑ datenschlag.org
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=BDSM&oldid=17695888