Dinka
| Dinka | |||
| — etnie — | |||
![]() | |||
| |||
| Populație (2011) | |||
| - Total | 4.637.302 locuitori | ||
|---|---|---|---|
| Prezență online | |||
| Modifică date / text | |||
Dinka, autodenumit Muonyjang (la singular) și Jieng (la plural),[1] reprezintă un grup etnic majoritar din Sudanul de Sud, cu o populație care depășește 2 milioane de oameni, constituind aproximativ 10% din totalul populației regiunii. Aceștia trăiesc în principal de-a lungul Nilului, de la Mangalla până la Renk, în regiunile Bahr el Ghazal, Nilul Superior (fostele două din cele trei provincii sudice ale Sudanului de Sud) precum și regiunea Abyei, asociată subgrupului Ngok Dinka.[2]
Demografie
[modificare | modificare sursă]Comunitatea dinka este concentrată în zona de savană din bazinele afluenților Nilului Alb. Populația este divizată în aproximativ 20 de triburi distincte, printre cele mai cunoscute numărându-se ngok, rek, agar și bor. Din punct de vedere fizic, membrii acestei etnii se remarcă printr-o statură foarte înaltă. Ca semn identitar, aceștia practică adesea scarificarea ritualică, marcându-și fruntea cu șase linii paralele. În urma conflictelor armate și a perioadelor de instabilitate, sute de mii de persoane din această comunitate s-au refugiat în marile orașe (cum ar fi Khartoum, unde s-au stabilit peste 200.000 de dinka) sau în țările vecine.[3]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Până în jurul anului 1840 mlaștinile și relieful sinuos din bazinul Nilului au oferit populației dinka o protecție naturală în fața influențelor externe. Cu toate acestea, în perioada 1860–1880, comunitățile au fost grav afectate de raidurile sângeroase ale vânătorilor de sclavi, precum și de incursiunile mișcării mahdiste. Ulterior, izbucnirea războiului civil în anul 1983 a devastat populația dinka, provocând peste 500.000 de victime din cauza luptelor directe, a jafurilor comise de miliții, dar și a foametei și secetei. Pe plan politic, comunitatea a fost marcată și de disensiuni interne, adesea alimentate de guvernul de la Khartoum, îndreptate împotriva liderului rebelilor din sud, John Garang (provenit din tribul bor, fondator al mișcării SPLM/A).[3]
Organizare
[modificare | modificare sursă]Populația dinka nu are o structură politică centralizată, ci este caracterizată printr-o puternică tendință egalitară. Puterea coercitivă nu este deținută de o singură autoritate centrală, în schimb, ordinea socială și rezolvarea disputelor revin șefilor de clan dominanți din sate și bătrânilor, care folosesc diplomația și concilierea. Disputele dintre clanuri sunt arbitrate de personalități cu autoritate religioasă, cunoscuți drept „șefii harponului sacru”. Aceștia au puterea de a impune compensații materiale, plătite în vite, pentru a preveni escaladarea violențelor și vărsarea de sânge. Societatea se bazează pe clanuri patriliniare exogame, însă legăturile cu rudele pe linie maternă sunt menținute active. Aceste relații sunt consolidate prin compensații matrimoniale exprimate în zeci de capete de vite, schimburi care au rolul principal de a întări alianțele dintre grupuri, trecând peste preferințele strict individuale.[3]
Cultură
[modificare | modificare sursă]Populația dinka se ocupă în general cu agricultura tradițională și cu păstoritul. Creșterea bovinelor reprezintă un element de mândrie culturală, acestea nu sunt valorificate ca sursă de profit comercial sau de carne, ci servesc drept mijloc pentru manifestări culturale, ritualuri, constituirea zestrei de căsătorie și asigurarea alimentației pe bază de lapte pentru toate categoriile de vârstă. Modul de viață pastoral al populației dinka se reflectă, de asemenea, în credințele și practicile lor religioase. Majoritatea membrilor venerează o divinitate unică, Nhialic, care comunică prin intermediul spiritelor ce posedă temporar diverse persoane pentru a se exprima prin intermediul acestora. Sacrificarea boilor de către „maeștrii suliței de pescuit” constituie o componentă centrală a practicilor religioase Dinka. Populația dinka celebrează trecerea de la copilărie la maturitate prin ceremonii ancestrale, în cadrul cărora un grup de băieți de vârste similare îndură împreună o serie de probe de foc înainte de a abandona definitiv mulsul vacilor, activitate care le marcase statutul anterior de copii și de servitori ai bărbaților. Inițierea în viața de adult include scarificarea frunții cu un obiect ascuțit. De asemenea, în timpul acestei ceremonii, tinerii primesc un al doilea nume, inspirat de culorile bovinelor. Membrii dinka cred că își extrag puterea spirituală direct din natură și din lumea înconjurătoare și nu dintr-un text sacru. Spre deosebire de populația islamică puternic arabizată din nordul Sudanului, populația indigenă africană din sudul țării și-a păstrat credințele animiste, pe care le-a încorporat în creștinismul adus de misionarii din secolul al XIX-lea.[4]
Limbă
[modificare | modificare sursă]Limba dinka (Thong muonyjang sau Thong-Jieng), împreună cu diferitele sale dialecte, este vorbită pe întreg teritoriul ocupat de populația Dinka. Din cauza acestei diversități fragmentare, anumite secțiuni dialectale sunt reciproc neinteligibile. Dialectul Rek, vorbit în regiunea Tonj, este considerat varianta standard a limbii dinka. Din punct de vedere filologic, limba dinka este înrudită cu celelalte limbi din grupul nilotic.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „AFRICA | 101 Last Tribes - Dinka people”. www.101lasttribes.com. Accesat în .
- ↑ „Humans World | Dinka People”. humansworld.org. Accesat în .
- 1 2 3 Enciclopedia popoarelor. Africa, America, Asia și Oceania. București: Univers Enciclopedic. . pp. 144,145. ISBN 973-637-009-7.
- ↑ TalkAfricana (). „African Tribe: The Dinka People Of South Sudan” (în engleză). TalkAfricana. Accesat în .
