Macadam
.jpg)
Macadam este numele unei tehnologii de construcție a drumurilor, și, prin extensia sensului, numele însuși al drumului astfel construit; tehnologia a fost introdusă de un inginer scoțian, John Loudon McAdam (1756-1836), în deceniul trei al secolului al XIX-lea.
Descriere
[modificare | modificare sursă]Metoda macadam era mai economică, atât în termeni de efort uman cât și în termeni de cantități de material utilizat, pentru o rezistență a carosabilului similară cu vechile metode franceze (metoda Trésaguet). O variantă de macadam care a rămas până azi măcar cu numele, în vocabularul curent, dacă nu și ca tehnologie încă utilizată, este „tarmacul” - de la tar (gudron, în engleză) + macadam - în care peste drumul de macadam clasic era adăugat un subțire strat de gudron (catran) sau asfalt, sau un amestec de gudron/asfalt și deșeu metalurgic (zgură). Astăzi tehnica macadamului nu mai este folosită nici măcar în varianta „tarmac” (care avea avantajul de a preveni ridicarea prafului și deteriorarea în timp a suprafeței de rulare ca urmare a trecerii mai rapidelor vehicule motorizate), drumurile fiind acum asfaltate (tehnologie prin care liantul și umplutura sunt amestecate ele însele cu bitumul - lichidul de impermeabilizare - și nu doar acoperite de acesta, ca în tehnologia „tarmac”) sau din beton carosabil.
Metoda macadam este o tehnologie de împietruire rutieră, care constă în două sau mai multe straturi de piatră spartă cu dimensiuni din ce în ce mai mici, straturi comprimate cu un cilindru compactor.[1] În prezent, macadamul este folosit fie ca îmbrăcăminte rutieră definitivă, fie ca fundație pentru altă îmbrăcăminte rutieră.[2]
Ulterior, metoda a fost dezvoltată și folosită intensiv. Cel mai frecvent, macadamul este executat din două straturi de piatră spartă: stratul inferior (de rezistență), din piatră de 40 - 60 mm și stratul superior (de fixare), din piatră de 15 - 25 mm. Stratul inferior se compactează uscat, cu cilindrul compresor, iar stratul superior, după o primă cilindrare uscată, se compactează umed. În final, peste stratul superior se mai poate așterne un strat de protecție, cu o grosime de circa 20 mm, de savură sau de nisip; praful de piatră rezultat în timpul compactării, împreună cu savura sau nisipul, formează prin udare un liant al macadamului.[2]
Denumirea metodei este dată după inginerul scoțian John Loudon McAdam (1756–1836), creatorul acestui sistem de pavaj. Revenit din Statele Unite și confruntat cu infrastructura deficitară a Scoției, McAdam a inițiat metode inovatoare de îmbunătățire a drumurilor. În două tratate scrise în 1816 și 1819 (Remarks on the Present System of Road-Making - „Observații privind sistemul actual de realizare a drumurilor” și Practical Essay on the Scientific Repair and Preservation of Roads - „Eseu practic privind reparația științifică și conservarea drumurilor”), el a susținut că drumurile trebuiau ridicate deasupra solului înconjurător și construite din straturi suprapuse de roci sparte și pietriș într-o manieră sistematică.[3] În 1815 el primise responsabilitatea construirii de noi drumuri în zona Bristol, iar în 1827 a devenit inspector general al drumurilor (Surveyor-General of Metropolitan Roads) din Anglia.[1][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Laiu-Despău, Octavian (). Dicționar de eponime : de la nume proprii la nume comune (ed. a 2-a rev. augmentată). București: Saeculum I.O. p. 152.
- 1 2 Radu Țițeica (coord.) (). Dicționar politehnic. București: Editura Tehnică. p. 525.
- ↑ en Lay, M. G. (). Ways of the World. Sydney: Primavera Press. pp. 74–77. ISBN 1-875368-05-1.
- ↑ en „McAdam, John Loudon”, 1911 Encyclopædia Britannica, accesat în
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de macadam la Wikimedia Commons- Lucrări ale lui McAdam care se găsesc pe Internet
- „Macadam” la DEX online
