Animafilm
| Animafilm | |
| Fondată | |
|---|---|
| Țara | |
| Sediu | București |
| Proprietar | Ministerul Culturii |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Animafilm[1][2] este un studio românesc de realizare a desenelor animate, înființat în anul 1964 în urma obținerii a numeroase premii de către Ion Popescu-Gopo la festivalurile internaționale.
După căderea regimului comunist în 1989, instituția a fost reorganizată sub forma unei societăți pe acțiuni prin Hotărârea Guvernului României nr. 53/1991 privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei, iar la sfârșitul lunii octombrie 2006 Animafilm S.A. a fost transferată către AVAS pentru a fi privatizată.
În prezent, statul este acționar majoritar și deține 70% din acțiunile companiei, care se află în subordinea Ministerului Culturii.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Perioada 1964–1989
[modificare | modificare sursă]Studioul Animafilm a fost creat în anul 1964 din echipa de animație a Studioului Cinematografic București, iar cel mai renumit artist și animator care a lucrat în cadrul lui a fost cineastul Ion Popescu-Gopo. În perioada 1964–1989 au fost produse aici în jur de 1260 de desene animate, dintre care 7 lungmetraje și 15 seriale. Unele producții ale studioului Animafilm au fost vândute în străinătate, aducând circa 40% din veniturile în valută obținute de Republica Socialistă România din exportul de filme.
Studioul a fost condus de directorii Marin Pârâianu (1964–1971), Lucia Olteanu (1971–1983),[3] George Anania (1983–1987) - interimar și Mihaela Vârtopeanu (1987–1989).
Studioul a fost rampa de lansare a unor nume ce au căpătat identitate artistică în profesiunile specifice filmului de animație:
- animatori: Eduard Sasu, Valentin Baciu, Constantin Merlan, Felicia Puran-Carabella, Sanda Coadă, Bujor Ștefănescu, Valentin Elizeu, Mihai Șurubaru, Mihail Marian, Valentin Cain, Carina Tincu, Virgil Toader, Adrian Hoble.
- desenatori: Tudor Mihalache, Pieretta Berceanu, Laura Jianu, Andra Bădulescu, Mihai Gheorghe, Ana Andreescu, Maria Petre, Cecilia Cristian.
- operatori: Rad Codrean, Constantin Iscrulescu, Tincu Puran, Anca Barbu, Olga Pârâianu-Nițu, Sandu Ștefan.
- montaj: Manuela Hodor, Sonia Georgescu, Elizabeta Vasilescu[4].
- sunet: Tiberiu Borcoman, Călin Ioachimescu.
[modificare | modificare sursă]de după 1990
[modificare | modificare sursă]Animafilm, care era inițial un studio de stat, a fost reorganizat după căderea regimului comunist în 1989 într-o societate pe acțiuni, cu capital de stat. Deteriorarea situației economice și subfinanțarea culturii au avut efecte dramatice asupra vechiului studio de film. Astfel, au fost realizate aici până în 2001 doar 15 filme de animație, dintre care două au fost creații proprii. Studioul primea doar comenzi de la diverse firme sau fundații care voiau să transmită mesaje educative prin imagine.
Ca urmare, Animafilm S.A. mai avea doar zece angajați în anul 2004, iar singura producție din acel an a fost un scurtmetraj educativ intitulat Un alt fel de Love Story, realizat în urma unei comenzi primite de la Direcția de Sănătate Publică București, fără nicio contribuție de la bugetul statului. Compania a avut în acel an un profit de 248 de milioane de lei.
În decembrie 2009 Animafilm a realizat, în colaborare cu o firmă privată, filmul documentar Gopo – un nume de legendă regizat de Manuela Hodor. Acest film a fost prezentat o singură dată la Cinemateca Eforie.
Studioul a fost condus în perioada postcomunistă de Manuela Hodor (1992–2022) și apoi de Elisa Covaliu (din 2022).
Producții
[modificare | modificare sursă]Filme
[modificare | modificare sursă]- Omulețul (1964). Regia: Ion Popescu Gopo
- Poveștile piticului Bimbo (1970)
- Pisica, iepurele și nevăstuica (1970) – regia: Horia Ștefănescu
- Robinson Crusoe (1974) – regia: Victor Antonescu
- Misiunea spațială Delta (serial, 1980–1983) – regia: Victor Antonescu
- Misiunea spațială Delta (1984) – regia: Mircea Toia și Călin Cazan
- Cine râde la urmă... (1986)
- Uimitoarele aventuri ale muschetarilor (1988) – regia: Victor Antonescu
- Fiul stelelor (1988) – regia: Mircea Toia
- Novăceștii (1988) – regia: Constantin Păun
- Temerarii de la scara doi (1988) – regia: Zaharia Buzea, Marian Mihail, Anamaria Buzea și Artin Badea
- Călătoriile lui Pin-Pin (1990) - regia: Luminița Cazacu
Seriale
[modificare | modificare sursă]- Aventurile lui Bobo (1965-19??)
- Mihaela (1968-1983)
- Aventurile lui Dixy (1968-1971)
- Formica (1973-1974)
- Pic și Poc (1974-1975)
- Coco și Roco (1974-1975)
- Bălănel și Miaunel (1975-1983)
- Familia (1975-1978)
- Organigrame (1975-1976)
- Găina (1975-1976)
- Aventurile lui Pătrățel (1976-1980)
- Ulise și Penelopa (1976-1982)
- Cicy (1977-1981)
- Clubul curioșilor (1977-1983)
- Omule, mașina mică (1977-1978)
- Aventuri submarine (1978-1980)
- Știați că... (1978-1979)
- Năzdrăvanii (1979-1980)
- Detectivul amator (1980-19??)
- Misiunea spațială Delta (1980-1983)
- Peripețiile lui Ionuț (1982-19??)
- Trei prieteni (1982-1985)
- Cine râde la urmă... (1983-1985)
- Mihaela și basmele bunicii (1983-1989)
- Cei trei mușchetari (1983-1987)
- Poveste cu păpuși (1983-1984)
- Ultima Misiune (1984-1986)
- Vreau Să Știu (1984-1991)
- Temerarii de la scara doi (1984-1986)
- Tainele desenului (1985-1989)
- Pățaniile Mariei (1986-1992)
- Lăsați-ne să trăim (1986-1987)
- Universul muzicii (1987-1992)
- Gore și Grigore (1987-1992)
- Planetele Otiliei (1987-1991)
- Omul învingător (1987-1989)
- Gheme de lână (1987-1992)
- Noile aventuri ale muschetarilor (1987-1989)
- Harap Alb (1987-1991)
- Înapoi spre casă (1988-1992)
- Peripețiile lui Nod (1988-1990)
- Călătorind cu Kipling (1989-1991)
- Memorabila campanie (1989-1990)
- Noile aventuri ale lui Pătrățel (1992-1993)
- Țara basmelor (197?)
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ referinta IMDb
- ↑ pagina web oficiala a Animafilm
- ↑ Aurelia Vasile, Le cinéma roumain pendant la période communiste: représentations de l’histoire nationale, teză de doctorat în istorie elaborată sub îndrumarea prof. Lucian Boia (Universitatea București) și Serge Wolikow (Université de Bourgogne) și susținută la 24 martie 2011, p. 233.
- ↑ Nicula, Dinu-Ioan (). Călătorie în lumea animaţiei româneşti. Bucureşti: Meridiane. p. 31-32.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- "Tristețea omulețului lui Gopo" Arhivat în , la Wayback Machine., Săptămâna financiară, 20 iunie 2005