Jean Renoir
| Jean Renoir | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Paris, Seine, Franța[5][6][7] |
| Decedat | (84 de ani)[1][2][3][4] Beverly Hills, California, SUA[8][9][10][7] |
| Înmormântat | Essoyes |
| Părinți | Pierre-Auguste Renoir Aline Renoir[*] |
| Frați și surori | Pierre Renoir Claude Renoir[*] |
| Căsătorit cu | Catherine Hessling (–) Dido Freire[*] (–) |
| Copii | Alain Renoir[*] |
| Cetățenie |  Franța[11] |
| Ocupație | regizor de film actor scenarist producător de film editor de film[*] autor romancier[*] producător[*] regizor[*] scenarist de film[*] scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][12] limba engleză |
| Premii Oscar | |
| Întreaga carieră (1974)[13] | |
| Alte premii | |
| Comandor al Legiunii de Onoare[*] Premiul Louis Delluc[*] (1937) pentru Les Bas-fonds[*] Prix Charles-Blanc[*] (1963) Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Jean Renoir (franceză: [ʁənwaʁ]; n. , Paris, Seine, Franța – d. , Beverly Hills, California, SUA) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez. În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Iluzia cea mare (1937) și Regula jocului (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată. El a fost plasat în topul BFI's Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor.[14] Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir.
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- 1924 Catherine ou Une vie sans joie (Catherine ou Une vie sans Joie, also acted)
- 1925 Fiica apelor (La Fille de l'eau)
- 1926 Nana
- 1927 Charleston Parade (Sur un air de charleston)
- 1927 Une vie sans joie (second version of Backbiters)
- 1927 Marquitta
- 1928 The Sad Sack (Tire-au-flanc)
- 1928 The Tournament (Le Tournoi dans la cité)
- 1928 Mica vânzătoare de chibrituri (La Petite Marchande d'allumettes)
- 1929 Deșertul (Le Bled)
- 1931 On purge bébé
- 1931 Cățeaua (La Chienne)
- 1932 Noaptea răscrucii (La Nuit du carrefour)
- 1932 Boudu salvat de la înec (Boudu sauvé des eaux)
- 1932 Chotard and Company (Chotard et Cie)
- 1934 Madame Bovary
- 1935 Toni
- 1936 O plimbare la țară (Partie de campagne, also acted, not released until 1946)
- 1936 A noastră-i viața! (La vie est à nous)
- 1936 Azilul de noapte (Les Bas-fonds)
- 1936 Crima domnului Lange (Le Crime de Monsieur Lange)
- 1937 Iluzia cea mare (La Grande illusion)
- 1938 La Marseillaise
- 1938 Bestia umană (La Bête humaine)
- 1939 Regula jocului (La Règle du jeu)
- 1941 Mlaștini (L'Étang tragique)
- 1943 Aceasta este țara mea (This Land Is Mine)
- 1944 Salute to France (Salut à la France)
- 1945 Omul din sud (The Southerner)
- 1945 Jurnalul unei camariste (Le Journal d'une femme de chambre)
- 1947 Femeia de pe plajă (La Femme sur la plage)
- 1951 Fluviul (Le Fleuve)
- 1953 Caleașca de aur (Le Carrosse d'or)
- 1955 French Cancan
- 1956 Elena și bărbații (Elena et les hommes)
- 1959 Testamentul doctorului Cordelier (Le Testament du docteur Cordelier)
- 1959 Dejun pe iarbă (Le Déjeuner sur l'herbe)
- 1962 Pe urmele caporalului (Le Caporal épinglé)[15]
- 1969 Micul teatru al lui Jean Renoir (Le Petit Théâtre de Jean Renoir), film TV
Scrieri selective
[modificare | modificare sursă]- 1955: Orvet, Paris: Gallimard, play.
- 1962: Renoir, Paris: Hachette (Renoir, My Father), biography.
- 1966: Les Cahiers du Capitaine Georges, Paris: Gallimard (The Notebooks of Captain Georges), novel.
- 1974: Ma Vie et mes Films, Paris: Flammarion (My Life and My Films), autobiography.
- 1974: Écrits 1926-1971 (Claude Gauteur, ed.), Paris: Pierre Belfond, writings.
- 1976: Carola, in "L'Avant-Scène du Théâtre" no. 597, 1 noiembrie 1976, screenplay.
- 1978: Le Coeur à l'aise, Paris: Flammarion, novel.
- 1978 Julienne et son amour; suivi d'En avant Rosalie!, Paris: Henri Veyrier, screenplays.
- 1979: Jean Renoir: Entretiens et propos (Jean Narboni, ed.), Paris: Éditions de l'étoile/Cahiers du Cinéma, interviews and remarks.
- 1979: Le crime de l'Anglais, Paris: Flammarion, novel.
- 1980: Geneviève, Paris: Flammarion, novel.
- 1981: Œuvres de cinéma inédités (Claude Gauteur, ed.), Paris: Gallimard, synopses and treatments.
- 1984: Lettres d'Amérique (Dido Renoir & Alexander Sesonske, eds.), Paris: Presses de la Renaissance ISBN 2-85616-287-8, correspondence.
- 1989: Renoir on Renoir: Interviews, Essays, and Remarks (Carol Volk, tr.), Cambridge: Cambridge University Press.
- 1994: Jean Renoir: Letters (David Thompson and Lorraine LoBianco, eds.), London: Faber & Faber, correspondence.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Jean Renoir” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Jean Renoir” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Jean Renoir” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Ренуар Жан (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 „Archives de Paris”. Wikidata Q2860432.
- ↑ http://blogs.indiewire.com/peterbogdanovich/the-jean-renoir-file-part-2-20150220. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://lareviewofbooks.org/essay/remembering-orson-welles. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.salon.com/2013/08/10/the_last_piece_orson_welles_ever_wrote_partner/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Jean Renoir” (în engleză). Museum of Modern Art online collection[*]. Wikidata Q73268604. Accesat în .
- ↑ „Jean Renoir”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ „Governors Awards Honorees List”.
- ↑ "The Critics’ Top Ten Directors", Sight & Sound poll [2002]
- ↑ Pe urmele caporalului | Netflix, [nefuncțională]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Jean Renoir la Internet Movie Database
- Jean Renoir: A Bibliography of Materials in the University of California at Berkeley Library. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Interview conducted in 1960 with Columbia University's Oral History Research Office. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Je m’appelle Jean Renoir. Arhivat în , la Wayback Machine. Site at the University of Nancy, France. (In French) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Faulkner, Christopher. "An Archive of the (Political) Unconscious Arhivat în , la Wayback Machine." Canadian Journal of Communication [Online], 26 1 Jan 2001 — analysis of Renoir's FBI files.
- Jean Renoir la Find a Grave
