Sari la conținut

Pierre Messmer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Messmer
Image
Date personale
Nume la nașterePierre Auguste Joseph Messmer Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Vincennes, Seine, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[6][1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSaint-Gildas-de-Rhuys Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGilberte Messmer[*][[Gilberte Messmer |]] ()[7] Modificați la Wikidata
CetățenieImage Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
colonial administrator[*][[colonial administrator (person who participates in administrating a colony)|]]
jurist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStrasbourg
orașul Bruxelles Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
seat 13 of the Académie française Modificați la Wikidata
În funcție
  
Chancelier de l'Institut de France Modificați la Wikidata
În funcție
  
Precedat deMarcel Landovski[*]
Succedat deGabriel de Broglie
Al 13-lea Perpetual Secretary of the Academy of Moral and Political Sciences Modificați la Wikidata
În funcție
  [8]
Precedat deBernard Chenot[*]
Succedat deJean Cluzel[*][[Jean Cluzel (politician francez)|]]
Europarlamentar Modificați la Wikidata
În funcție
  
CircumscripțiaFranța
Legislaturăprima legislatură a Parlamentului European
Grup parlamentarEuropean Progressive Democrats[*][[European Progressive Democrats (former centre-right political group of the European Parliament (1973-1984))|]]
Ales în1979 European Parliament election[*][[1979 European Parliament election (first election to the European Parliament in 1979)|]]
Ministru al justiției[*] Modificați la Wikidata
În funcție
  
Guverngouvernement Pierre Messmer I[*][[gouvernement Pierre Messmer I (8th Government of the French Fifth Republic)|]]
Precedat deRené Pleven[*]
Succedat deJean Taittinger[*]
Prim-ministru al Franței Modificați la Wikidata
În funcție
  
Precedat deJacques Chaban-Delmas[*]
Succedat deJacques Chirac
Consilier regional Modificați la Wikidata
gouverneur de Côte d'Ivoire[*][[gouverneur de Côte d'Ivoire |]] Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata

PremiiLegiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] ()
Crucea de război 1939–1945[*]
Companion al Eliberării[*]
Q137970105[*]
Ordinul național „Steaua României”
médaille d'Outre-Mer[*][[médaille d'Outre-Mer |]]
prix M.-et-Mme-Louis-Marin[*][[prix M.-et-Mme-Louis-Marin (award conferred by the 'Académie française')|]] ()
commandeur de l'ordre du Nichan Iftikhar[*][[commandeur de l'ordre du Nichan Iftikhar |]]
Ordinul Sfântul Olaf în grad de mare cruce[*] ()
...mai multe...
Partid politicRPR[*][[RPR |]] 
Union des démocrates pour la République[*] 
Union pour la nouvelle République[*]  Modificați la Wikidata
Alma materÉcole Nationale de la France d'Outre-Mer[*]
Lycée Louis-le-Grand
Institut national des langues et civilisations orientales
lycée Charlemagne[*][[lycée Charlemagne (Parisian high-school)|]]
Semnătură
Image

Pierre Messmer (n. , Vincennes, Seine, Franța – d. , Paris, Franța), pe numele său complet Pierre Auguste Joseph Messmer, a fost un jurist, orientalist și om politic francez, membru al Academiei Franceze din 1999 (pe locul rămas liber prin decesul academicianului Maurice Schumann) și membru de onoare al Academiei Române (din 2000).

Pierre Messmer provine dintr-o familie animată de patriotism francez. Bunicul său, un țăran din Alsacia, a optat în 1871 să fie francez, când Imperiul German a anexat Alsacia-Lorena.

Pierre Messmer a fost diplomat al Școlii Naționale de Limbi Orientale (1936) și doctor în drept (1939).

A participat ca militar în cel de-al doilea război mondial, fiind militar între octombrie 1937 și decembrie 1945. În 17 iunie 1940, pe când era locotenent, Pierre Mesmer a auzit la radio un discurs al mareșalului Philippe Pétain, care explica de ca Franța trebuie să accepte înfrângerea. A refuzat să se supună și a plecat la Marsilia unde, împreună cu alți militari, a reușit să deturneze o navă italiană, cu care a plecat la Liverpool de unde a mers la Londra și s-a prezentat generalului de Gaulle, care i-a cerut să se înroleze în Legiunea Străină. În această calitate, a luat parte la expediția din Dakar, fiind coautor al victoriilor din luptele de la Bir Hakein și El Alamein.

După sfârșitul celui de al doilea război mondial fost decorat cu diferite medalii de onoare [9], între care Crucea Legiunii de onoare (Croix de la Légion d'honneur), Crucea de Răzvoi (Croix de Guerre 1939-1945), Medalia Rezistenței Franceze (Médaille de la Résistance), medalia colonială de peste mări, medalia de companion al eliberării (compagnon de la Libération) precum și cea de ofițer al Legiunii Americane (officier de l'American Legion) și i-au fost încredințate înalte funcții în administrarea Franței de peste mări: secretar general al Comitetului interministerial din Indochina (1946), director de cabinet al Înaltului Comisariat din Indochina (1947-48), guvernator al Mauritaniei (1952-1954), guvernator al Coastei de Fildeș (1954-1956), director de cabinet al ministrului Franței dincolo de mări (1956), înalt comisar al Republicii Camerun (1956-1958), înalt comisar al Africii Ecuatoriale (1958) și înalt comisar al Africii Occidentale Franceze (1958-1959). Între 1960-1969 a ocupat portofoliul Apărării, sub președintele Charles de Gaulle, apoi, în perioada 1971-1972, a fost Ministru de stat pentru Departamentele și Teritoriile de peste mări, între 1972-1974 a fost prim-ministru al Franței în decursul președinției lui Georges Pompidou, pentru ca în perioada 1979-80 să fie membru al Parlamentului European.

Viața sa politică a început în 1968, când a fost ales deputat de Sarrebourg, poziție ce a ocupat-o timp de 20 de ani, până în 1989. A fost și Consilier general al departamentului Moselle, între 1970 to 1982, și membru, pentru o perioadă și președinte, al Consiliului regional din Lorena, până în 1992. A fost președinte al Fundației Charles de Gaulle, al Asociației Georges Pompidou și al Academiei de Științe Morale și Politice.

  • Le règime administratif des emprunts coloniaux
  • Le service militaire
  • Histoire de Sarrebourg (în colab.)
  • Les écrits militaires de Charles de Gaulle (în colab.)
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Pierre Messmer” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 Adunarea Națională (ed.). „Pierre Messmer” (în franceză). base Sycomore[*]. Wikidata Q15271528. Accesat în .
  3. 1 2 Andrew Bell. „Pierre August Joseph Messmer” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  4. „Pierre Messmer” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
  5. 1 2 „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
  6. https://web.archive.org/web/20071022222103/http://www.news.com.au:80/heraldsun/story/0,21985,22332346-5005961,00.html. Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. https://www.lemonde.fr/archives/article/1991/05/19/gilberte-messmer-est-decedee_4003610_1819218.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. „Pierre Messmer” (în franceză). academiesciencesmoralesetpolitiques.fr[*]. Wikidata Q107214612. Accesat în .
  9. Pierre Messmer - Homme politique et académicien français

Legături externe

[modificare | modificare sursă]