Refrain
| Refrain | |
 | |
de Lys Assia  | |
|---|---|
| Lansare | |
| Gen | chanson |
| Textier | Émile Gardaz[*][1] |
| Compozitor | Géo Voumard[*][1] |
| Limba originară | limba franceză |
Modifică date / text  | |
„Refrain” este o melodie interpretată de cântăreața elvețiană Lys Assia, compusă de Géo Voumard pe versurile lui Émile Gardaz.[2] Piesa a reprezentat Elveția la ediția inaugurală a Concursului Muzical Eurovision 1956, unde a devenit prima melodie câștigătoare din istoria competiției.
Context
[modificare | modificare sursă]Compoziție
[modificare | modificare sursă]„Refrain” a fost compusă de Géo Voumard, pe versuri în limba franceză scrise de Émile Gardaz, și interpretată de Lys Assia. Cântăreața a înregistrat melodia și în limba germană, sub titlul „Refrain, du gold'ner Traum aus meiner Jugendzeit”, precum și în limba engleză, sub titlul „Last Night”.[3] Din punct de vedere stilistic, piesa se înscrie în tradiția chansonului clasic și abordează tema iubirilor pierdute din tinerețea interpretei. În versiunea originală franceză este utilizată expresia „vingt ans” („douăzeci de ani”), care poate face referire atât la perioada adolescenței târzii, cât și la anii douăzeci.[4]
Eurovision
[modificare | modificare sursă]La 28 aprilie 1956, „Refrain” a fost una dintre cele cinci melodii interpretate de Lys Assia în cadrul Grand Prix Européen de la Chanson: Finale suisse, selecția națională organizată de Radiodifuziunea Elvețiană (SRG SSR) pentru desemnarea reprezentanților Elveției la Concursul Muzical Eurovision 1956. În contextul primei ediții a concursului, fiecare țară participantă a avut dreptul să înscrie câte două melodii. În urma selecției, „Refrain” și „Das alte Karussell”, ambele interpretate de Assia, au fost desemnate să reprezinte Elveția la competiție.[5]
La 24 mai 1956, prima ediție a Concursului Muzical Eurovision a avut loc la Teatro Kursaal din Lugano, fiind organizată de Radio svizzera italiana (RSI) în numele SRG SSR și transmisă în direct în mai multe țări europene. În cadrul competiției, țările participante și-au prezentat melodiile în două runde, în aceeași ordine de interpretare. Lys Assia interpretase anterior piesa „Das alte Karussell”, în limba germană, ca a doua melodie a serii. Ulterior, „Refrain” a fost interpretată a noua în concurs, după „Voorgoed voorbij” a lui Corry Brokken, reprezentând Țările de Jos, și înaintea piesei „Le plus beau jour de ma vie” interpretată de Mony Marc pentru Belgia. Assia s-a numărat printre puținii interpreți care au reprezentat aceeași țară cu ambele înscrieri permise în ediția inaugurală a concursului. Orchestra live a fost dirijată de Fernando Paggi pentru interpretările elvețiene. Nu s-au păstrat înregistrări video complete ale prestațiilor din concurs; sunt cunoscute doar imagini de la reluarea interpretării câștigătoare, precum și înregistrarea audio integrală a transmisiunii radiofonice.
După pauza competiției, „Refrain” a fost anunțată drept melodia câștigătoare a primei ediții a Eurovision. Organizatorii nu au făcut publice clasamentul complet al participanților și nici punctajele acordate, astfel că rezultatele detaliate ale concursului au rămas necunoscute. De-a lungul timpului, au fost formulate diverse ipoteze privind procedura de vot utilizată în ediția din 1956, inclusiv faptul că votul ar fi fost secret și că juriile naționale puteau acorda puncte propriilor țări. De asemenea, s-a afirmat că juriul elvețian ar fi votat și în numele Luxemburgului, întrucât această țară nu a trimis un juriu propriu la Lugano.[6]
În ediția din 25 mai 1956 a cotidianului italian La Stampa, publicată la o zi după concurs, s-a relatat că „Refrain” ar fi obținut 102 puncte în cadrul votului. Dacă această informație este exactă, rezultatul ar reprezenta aproximativ 72,8% din punctajul maxim teoretic disponibil pentru o melodie. Estimarea se bazează pe relatările potrivit cărora fiecare membru al juriului ar fi acordat între unu și zece puncte fiecărei piese, ceea ce ar fi permis acumularea unui maximum cuprins între 120 și 140 de puncte, în funcție de posibilitatea juraților de a vota sau nu pentru melodia propriei țări.[7]
La Concursul Muzical Eurovision 1957, Elveția a fost reprezentată din nou de Lys Assia, de această dată cu piesa „L'enfant que j'étais”. În ceea ce privește statutul de melodie câștigătoare a concursului, „Refrain” a fost succedată în 1957 de „Net als toen”, interpretată de Corry Brokken pentru Țările de Jos.
Continuare
[modificare | modificare sursă]Lys Assia a reinterpretat „Refrain” în cadrul Songs of Europe, spectacolul organizat cu ocazia aniversării a 25 de ani de la Concursul Muzical Eurovision, desfășurat la 22 august 1981 în Mysen. Ulterior, artista a interpretat din nou piesa în pauza emisiunii aniversare Congratulations: 50 Years of the Eurovision Song Contest, organizată la 22 octombrie 2005 la Copenhaga pentru marcarea a cinci decenii de la debutul competiției.[8] Assia a dezvăluit în 2011 că a dedicat toate redevențele obținute din melodie în scopuri caritabile.[8]
Conform datelor publicate de Hit Parade Italia, platformă care compilează clasamente săptămânale și anuale ale celor mai populare melodii italiene și internaționale, „Refrain” s-a clasat pe locul 50 în topul celor mai de succes piese din Italia în anul 1956.[9]
Moștenire
[modificare | modificare sursă]O versiune cover a piesei „Refrain”, interpretată de Mathé Altéry - una dintre reprezentantele Franței la Concursul Muzical Eurovision 1956 - a fost lansată în toamna anului 1956.[10] De asemenea, melodia a fost reinterpretată de mai mulți artiști, printre care Cora Vaucaire, Marie-José și Jula De Palma.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „GEMA Repertoire”. Wikidata Q54959446. Accesat în .
- ↑ „Géo Voumard, a Founder of the Montreux Jazz Festival, Dies at 87”. The New York Times. Agence France-Presse. . Accesat în .
- 1 2 Faurholt, Jakob; Gravesen, Finn; Smith-Sivertsen, Henrik (). Grand Prix Sangbogen (în daneză). København: Wilhelm Hansen Musikforlag. p. 13. ISBN 978-87-598-2872-4. OCLC 910071957.
- ↑ „Refrain - lyrics”. The Diggiloo Thrush. Arhivat din original la .
- ↑ Kaelin, Pierre (). „Grand-Prix Eurovision 1956 de la Chanson européenne à Radio-Lausanne”. La Liberté (în franceză). p. 13. OCLC 643528928.
- ↑ Jan Feddersen: Ein Lied kann eine Brücke sein.
- ↑ „Canzoni tristi al concorso di Lugano” (PDF) (în italiană). La Stampa. . Accesat în .
- 1 2 „Remembering Lys Assia: Twelve memorable moments”. eurovision.tv.com. . Accesat în .
- ↑ „The Most Successful singles of 1956”. hitparadeitalia.it. Accesat în .
- ↑ „45 & 78 Tours : Voix de femmes”. Disques (în franceză). Cado Radio. decembrie 1956. p. 5. OCLC 1185544788.
